48 de ore de convergențe jurnalistice între București și Chișinău

În luna aprilie, am ajuns la Chișinău pentru a modera o întâlnire informală a Asociației Convergențe Europene cu câțiva tineri jurnaliști. Demersul nostru a fost acela de a înțelege mai bine care este accesul la informațiile care vin din România, dacă identitatea națională reprezintă interes pentru cititori, dacă jurnaliștii de peste Prut au acces la informații de la instituțiile românești, dacă știu și colaborează cu jurnaliști de la București. Concluziile întâlnirii noastre au fost cele pe care le-am bănuit.

România este aproape, dar foarte departe de Republica Moldova.

Discuția cu jurnaliștii mi-a amintit încă odată cât de multe lucruri avem în comun și cât de slab relaționăm cu Republica Moldova, individual dar și instituțional. Am plecat de la Chișinău cu ideea că trebuie cumva să umplem golul ăsta și să încercăm să stabilim niște conexiuni între noi ca jurnaliști dar și cu șefii de instituții din România și cu departamentele lor de comunicare. Împreună cu Sergiu Dan și Tudor Cojocariu am decis al doilea pas al Asociaţiei Convergenţe Europene. O vizită la București a jurnaliștilor din Republica Moldova. “Convergențe jurnalistice peste Prut” a însemnat două zile de întâlniri la foc continuu cu cei mai importanți responsabili de relația cu românii de pretutindeni.

10333681_583386358426104_7103780940541060627_oPrima întâlnire a fost cu Ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, Bogdan Stanoevici. Un domn dezinvolt, căruia am încercat să îi explicăm opiniile noastre și motivul pentru care am vrut să ne cunoaștem. Apoi, am mers la dezbaterea de la Senatul României organizată de senatorul Viorel Badea. La discuția despre modificarea legii cetățeniei au fost prezenți și reprezentanții comunităților istorice din jurul României, cei care așteaptă de generații să aibă drepturi depline de cetățeni români.

Deputatul Eugen Tomac, care împreună cu senatorul Badea este și inițiator al modificării legii, și-a exprimat opinia privind importanța acordării cetățeniei române nu numai celor din Republica Moldova, ci și celor din regiunile istorice ale României: „Cunosc tematica, cunosc frământările celor care locuiesc în statele vecine României. Ştiu că una dintre temele principale este cetăţenia română iar acesta este şi motivul pentru care de câţiva ani am insistat în mod constant ca legislaţia acordării cetăţeniei să fie simplificată, astfel încât românii, indiferent unde locuiesc, să îşi poată obţine cetăţenia ţării mamă… Există un consens în Parlament în chestiunea modifcării legistaţieie şi sper ca proiectul de lege pe care l-am propus să confirme acest consens atunci când se va vota în Parlament”. În a doua zi de „Convergențe jurnalistice peste Prut”, l-am întâlnit din nou pe deputatul Eugen Tomac, unul dintre parlamentarii care s-a implicat constant în diferite proiecte privind românii din diaspora și din comunitățile istorice. El şi încă vreo doi parlamentari sunt singurii cu care chiar poţi purta o discuţie despre chestiunea românilor de pretutindeni dacă ajungi în Parlamentul României.

Informaţia se transformă în subiect de presă dacă ajunge la jurnalişti

O întâlnire excelentă am avut și cu domnul secretar de stat în cadrul DPRRP, Stejărel Olaru, un om deschis la dialog cu o înțelegere profundă a valorilor și culturii românești. Împreună am convenit să ne sprijinim unii pe alții în demersurile de promovare a identității românești peste hotare. Ne-am exprimat dorința de a colabora și de a primi mai des informații din partea Departamentului Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni. Noi ca jurnalişti ne-am angajat să transmitem informaţiile mai departe publicului iar pentru asta am explicat că avem nevoie ca instituţiile în cauză să ne cunoască, să ne caute, să ne scrie, să fie disponibile la dialog în privinţa subiectelor care îi privesc pe românii din afara României. Domnul secretar de stat Stejărel Olaru a răspuns pozitiv şi a fost deschis solicitărilor noastre. Unul dintre motive poate fi şi acela că are o experienţă de jurnalist în spate, şi poate că am vorbit pe aceeaşi limbă.

Cele 48 de ore de întâlniri s-au încheiat cu o discuţie liberă cu senatorul pentru diaspora, vicepreşedinte în Comisia românilor de pretutindeni, domnul Viorel Badea. Ultima întâlnire a fost o surpriză la care nu m-am aşeptat. Am descoperit un om care s-a implicat foarte mult în tot ceea ce a însemnat creare de instituţii pentru românii din afara ţării, despre care nu ştiam foarte multe. De exemplu, senatorul Viorel Badea povestea că acum desfăşoară în Parlament o campanie pentru strângere de cărţi româneşti pentru şcolile din Găgăuzia. Aşadar, Parlamentul României mai are şi excepţii de oameni care fac lucruri concrete, dar despre care nimeni nu ştie nimic.

Image-1(1)

Concluzia celor 48 de ore de “Convergențe jurnalistice peste Prut”

În cele două zile de întâlniri am înţeles că există nişte oameni care încearcă pe cât le este posibil să facă ceva pentru românii din afara graniţelor. Din păcate, nici noi nu ştiam de ei prea multe şi poate că aceasta a fost o nouă ocazie să ne reamintim că românii din afară, mai ales cei din regiunile istorice, se confruntă cu o serie de probleme pe care noi ceilalţi nu le ştim, nu le conştientizăm. Limba începe să se piardă, comunităţile sunt asimilate, tinerii au pierdut legătura cu ţara mamă, politicienii români sunt prea puţin interesaţi de aceste regiuni şi se concentrează mai mult pe diaspora “cea generatoare de voturi”.

Noi jurnaliştii cred că avem datoria să scriem, să informăm despre lucrurile astea, să căutăm aceste subiecte, să le aducem în faţa publicului larg. Românii din Timoc, din Transcarpatia, din Transnistria, din Cernăuţi sau Odessa, ei există, există şi mai au multe poveşti care trebuie făcute cunoscute.

Autor: Liliana Simionescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *