Auschwitz – locul unde moartea a fost industrializată

La începutul lui August 2012 am mers prima dată lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau în Polonia. Era a doua vizită pe care o făceam într-un lagăr nazist după cea de la Memorialul din Bergen-Belsen în Noiembrie 2011. Știam destul de multe despre ororile Holocaustului, însă de la Auschwitz mă aşteptam la orice.

Lagărul de exterminare Auschwitz II – Birkenau

Am vizitat Auschwitz II – Birkenau într-o zi de august. Eram epuizată după o călătorie de o oră cu microbuzul pe o căldură soră cu iadul. Din maşină se zărea poarta din caramidă roșie pe sub care trec șinele de cale ferată pe care le-am văzut de multe ori în filme și în cărţi. Am pășit cu grijă peste drumul de fier pe unde acum 68 de ani trenurile morții intrau în lagărul de concentrare. De la distanță șinele păreau nesfârșite. Căldura radia puternic din metalul oțelit, fierul era încins.

376297_369292969810403_1917349075_nPe o pancartă metalică roșie agățată la intrare stătea scris în poloneză “Panstwowe Museum Auschwitz – Birkenau w Oświęcimiu”. Am intrat într-o curte mare cu garduri de sârmă ghimpată și barăci de lemn perfect aliniate. Unele barăci erau arse din temelii, de ele mai rămăseseră doar coșurile și fundațiile din beton. La poarta principală pe o hartă puteai vedea cum arata întregul lagăr. Era organizat în sectoare pentru diferite grupuri. Majoritatea sectoarelor erau destinate evreilor și câte unul pentru romi și homosexuali. Unele barăci au fost reconstruite exact ca în perioada Holocaustului. 561073_369293466477020_612784342_nErau niște grajduri de lemn cu o singură sobă, multe paturi suprapuse și în mijloc niște toalete din beton. În astfel de locuri stăteau 300-400 de oameni. Încă se puteau vedea scrijelite câteva nume evereiești pe coşurile sobelor. Lagărul de exterminare Auschwitz II denumit și Vernichtungslager, a fost locul unde au murit aproape 960.000 de evrei, 75.000 de polonezi şi 19.000 de romi. Plimbându-mă prin locul ăsta odios puteam doar să îmi imaginez cum au murit acei oameni în chinuri de foame ori boli, fără să înțeleg de fapt ce înseamnă o moarte cruntă sau o moarte uşoară. În liniștea din lagăr pământul striga a moarte, iar strigătul ăsta era de neoprit.

Lagărul morții Auschwitz I

După vizita la Birkenau am pornit către lagărul de concentrare Auschwitz I. Sute de vizitatori ieşeau din muzeu, în timp ce alții aşteptau cu zecile la cozi să intre. Un ghid ne-a preluat şi am început incursiunea în alt loc „sistematizat perfect” şi adaptat pentru genocid și moarte. Totul era intact. Era exact ca acum 68 de ani. Deasupra intrării sta scris pe poarta din metal cunoscutul slogan german „Arbeit macht frei”, care tradus înseamnă „munca te face liber”. Am înțeles că pentru mulți dintre cei care se aflau în lagăr, munca îi ţinea prizonieri, iar moartea ajungea să îi elibereze de chin. Curtea era plină de blocuri înconjurate de câte două rânduri de garduri de sârma ghimpată.

557904_369294453143588_2138333645_nAuschwitz I a fost unul dintre centrele administrative ale naziştilor. Aici au murit peste 70.000 de oameni, mare parte polonezi şi prizonieri de război ruşi. Locul era bine organizat, clădirile erau numerotate şi aveau întrebuinţări specifice. În „Blocul 11” erau pedepsiţi prizonierii. Erau obligaţi să stea noaptea în nişte celule în care nu puteai sta decât în picioare. Am îngheţat când am văzut acele minuscule celule din Blocul 11. Aveau aproape 1,5 mp și în ele erau băgați în picioare câte patru oameni. Mureau epuizați și înghesuiţi pentru că nu puteau face nicio mişcare. În subsol se aflau „celulele de înfometare”, unde erau încarceraţi prizonierii şi lăsaţi să moară de foame şi de sete. Tot în subsol erau „celulele negre”, acestea aveau doar o fereastră foarte mică. În aceste cămăruțe, prizonierii erau lăsaţi să moară sufocați după ce consumau tot oxigenul. Uneori ofițerii SS aprindeau câte o lumânare să consume oxigenul și mai repede.

Treceam ca într-un coşmar prin holurile și prin camerele care încă își păstrau vopseaua de atunci. Ghidul și ceilalți vizitatori din jurul meu aproape că nu mai existau. Conștientizam că doar moartea era singura care putea avea formă în acel loc. Mintea mea nu put547807_369295139810186_980901544_nea accepta atrocităţile care s-au întamplat acolo. În unele săli erau expuse lucruri personale ale celor care au murit acolo: grămezi cu mii de perechi de ochelari, cozi de păr tăiate ale femeilor evreice, haine, valize şi pantofi. Fotografiile de pe pereți arătau secvenţe de groază… oameni cu corpurile goale, subnutriți, cadavre aruncate unele peste altele în gropi comune. Toate astea aveau să completeze tabloul de „industrializare a morții” creat meticulos de naziști în timpul Holocaustului. Cea mai șocantă parte a fost însă crematoriul de la Auschwitz și camerele de gazare. Încă se puteau vedea pereții înegriți de fum. În acest loc, moartea venea sub forma pastilelor de Cyclon B, prin gazul care se răspândea prin ţevile de duş. Într-o clipă viaţa se transforma rapid în moarte. Cele patru cuptoare pentru incinerare arătau de parcă abia ar fi fost folosite. Imaginile astea sunt atât de reale că nici nu pot fi descrise. Am trecut prin acele camere ale morții în liniște… într-o linişte care nu putea fi deranjată de sunetul pașilor noștri… o liniște care nu mai însemna nimic pe lângă gândul că în acele camere de gazare copii, femei și bărbaţi au murit în chinuri teribile, măcinaţi de frică şi foame, neştiind dacă vor mai fi în secunda următoare.378225_369294916476875_1983810332_nAutor: Liliana Simionescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *