Situația din Crimeea a pus în gardă comunitatea internațională. Intervenția Rusiei în regiune a alertat continentul, evoluția situației de la Kiev a fost doar un pretext pentru ca Vladimir Putin să facă un pas spre peninsula ucraineană, unde şi-a prelungit acordul de staţionare a flotei de la Marea Neagră, pentru următorii 30 de ani. Acum doi ani am ajuns în Crimeea, am văzut Simferopolul și micile orașe răspândite în teritoriul acesta care a aparținut Uniunii Sovietice din 1921, pentru ca 33 de ani mai târziu, în 1954 el să revină Ucrainei. Împreună cu Ștefan Popescu am început o discuție prin care să putem înțelege politica rusească în acest spațiu care a fost mereu un loc de importanța strategică la Marea Neagră.

În ce măsură este Occidentul responsabil de actuala criză ucraineană?

Ștefan Popescu: Talleyrand spunea pe bună dreptate: “E mai mult decât o crimă, e o greșeală”. Cuvintele marelui om de stat francez se potrivesc cum nu se poate mai bine felului în care s-au comportat liderii europeni. La reuniunea la nivel înalt de la Vilnius (28-29 noiembrie 2013) europenii s-au arătat intransigenți pe dosarul Iulia Timosenko și acest lucru l-a aruncat definitiv pe Ianukovici în brațele Rusiei, refuzând să mai semneze acordul de asociere. Dar însuși acordul de asociere al Ucrainei la UE, în forma în care a fost făcut, a fost o eroare foarte gravă. Cum poți să elaborezi un asemenea document fără a consulta Rusia? Înseamnă negarea unei realități elementare: 60% din forța de muncă ucraineană produce direct sau indirect pentru Rusia, 30% din industria ucraineană depinde exclusiv de livrări și de comenzi din Rusia, Ucraina este dependenta energetic în proporție de 80% de Rusia, statul ucrainean are datorii la Rusia în valoare de 20 de miliarde de dolari fără a mai socoti cele 12-14 miliarde de datorii către Gazprom. Și în fața acestei situații, ce ajutor ofereau europenii Ucrainei la Vilnius? Câteva zeci de milioane de euro… În fața acestei situații, Vladimir Putin a oferit Ucrainei un cec de 15 miliarde de dolari, desigur punând condiții.

Pe ce anume mizează Vladimir Putin în această criză? Unii analiști vorbesc despre un eșec total pentru președintele rus…

Ștefan Popescu: Majoritatea analiștilor văd în evenimentele din Ucraina o înfrângere a lui Vladimir Putin. Cred că nu au dreptate! Dimpotrivă, se prefigurează o victorie a președintelui Federației Ruse. Înainte de toate, în mod vizibil, se accelerează procesul de federalizare sau chiar de ajustare a teritoriului actual al Ucrainei. În orice caz, putem afirma că asistăm la revenirea Crimeii în sfera rusă. Acțiunea Rusiei este facilitată de populația Crimeii, alcătuită în proporție de cel puțin două treimi din rusofoni. Pe ce se bazează Putin? Un element foarte important, l-am amintit deja, este susținerea populației rusofone din Sudul și din Estul Ucrainei. De asta a și acceptat propunerea doamnei Angela Merkel de a veni la fața locului o misiune de observatori OSCE.

În geopolitică realitatea de pe teren contează și mai puțin dreptul internațional. Ori, această realitate arată clar că, grosso modo, rusofonii reprezintă doua treimi din Ucraina orientală. Crimeea este ocupata în mod pașnic, fără foc de armă. Unitățile armatei ucrainene trec de bună voie de partea autorităților pro-ruse de la Simferopol. Alt element important este reprezentat de divizarea taberei occidentale. Este și normal să fie așa întrucât interesele unor importante state europene față de Rusia sunt mari: Germania, de exemplu, depinde în proporție de 40% de importurile de gaz din Rusia. În plus, evenimentele au loc în apropierea alegerilor europene și în mod cert vor avea o anumită influența asupra electoratului. Alt element, este susținerea Chinei față de Rusia, atât în Consiliul de Securitate ONU cât și la nivelul G20. Criza din Ucraina a picat la un moment foarte prost pentru Statele Unite deoarece relațiile Washingtonului cu Beijingul nu sunt la cel mai bun nivel. Amintiți-vă de zona de identificare aeriană creată de China asupra unor insule japoneze din Marea Chinei. Acesta este un alt element care pun China și Rusia într-o tabără diferită de Statele Unite ale Americii. Și încă un aspect foarte important: acțiunea din Crimeea îl întărește pe Vladimir Putin în interior. Sondajele o vor arăta. Rușii aveau nevoie de un moment care să marcheze o ruptură clară cu slăbiciunea internațională din timpul lui Gorbaciov și a lui Elțîn. Popularitatea lui Putin crește de la o zi la alta.

Ce putem spune despre actuala putere de la Kiev? Are sau nu Ucraina un guvern și instituții care să gestioneze această criză?

Ștefan Popescu: Puterea actuală de la Kiev nu știu dacă poate fi numită putere. În condițiile în care șeful statului major al marinei ucrainene, numit în funcție în urmă cu trei zile, dezertează și fraternizează cu inamicul, putem spune că statul ucrainean are probleme grave. Acest eveniment arată clar lipsa de consistență a Ucrainei în actuala configurație teritorială. Noile autorități au grave probleme de legitimitate. Ele sunt recunoscute în partea occidentală, greco-catolică a Ucrainei, dar nu și în Est. Ori, când ai asemenea probleme nu abrogi legea care acordă minorităților folosirea limbii materne în administrație! La Kiev nu avem un guvern normal ci un guvern revoluționar fără un program coerent. Mulți din partizanii săi sunt extremiști, cu nostalgii fățișe pentru ucrainenii pro-naziști din 1939-1941. Acest lucru joacă iarăși în favoarea lui Vladimir Putin.

Să discutăm și despre România… Cât de mult este afectată România de criza din Ucraina?

Ștefan Popescu: Eu cred că România este avantajată de ceea ce se întâmplă în Ucraina. Cred că va fi accelerat drumul Republicii Moldova spre Uniunea Europeană, cu sau fără Transnistria. Cred că minoritatea românească din Ucraina va fi mai bine protejată (să nu uităm că această minoritate a susținut Partidul Regiunilor a lui Ianukovici). Și mai cred că Ucraina era un vecin prea mare. Îmi aduc aminte de imaginile difuzate de TVR în direct din iunie 1997 când, la Constanța, s-a semnat tratatul cu Ucraina, cum președintele ucrainean de atunci Leonid Kucima, îmbrățișat de președintele Emil Constantinescu, nici măcar nu schița un gest minim de curtoazie. 35 de runde de negocieri au fost necesare iar ucraineni nu au făcut nicio concesie românilor, știind că eram presați de occidentali (condiționați pentru a fi candidați la NATO). E bine să ne amintim, e bine să nu îi idealizăm pe ucrainenii naționaliști. Eu sper ca România să tragă concluziile bune din actuala criza și să caute să își normalizeze și să își dezvolte relațiile cu Federația Rusă.

Ieșind din sfera evenimentelor, putem spune că intervenția Rusiei marchează o cotitură în relațiile internaționale la acest început de mileniu?

Ștefan Popescu: Cred că ai dreptate. Asistăm la o cotitura în relațiile internaționale, la o schimbare a ierarhiilor între marile puteri și intrarea într-o era multipolară. Marile puteri emergente, între care și Rusia, reușesc să contrabalanseze puterile occidentale. Situația din Ucraina ne mai arată și un lucru pe care îl credeam ca aparținând trecutului: intervențiile militare de tip clasic rămân un factor de afirmare a influenței în zonele de importanță vitală.

Ștefan Popescu este cadru didactic la SNSPA, doctor în istoria realțiilor internaționale la Universitatea Sorbona, Paris 1 și fost jurnalist RFI.