Filă de jurnal despre românii de care nu știați mai nimic…

În fiecare an merg cu Sergiu Dan prin comunitățile istorice ale României. În timp, am dus cu noi în Ucraina prieteni, familie, alți colegi de breaslă. Ne-am concentrat pe românii din Ucraina pentru că situația lor e una specială. Ei sunt românii despre care nu vorbește multă lume. Sunt înșirați prin zonele de graniță, unii sunt chiar despărțiți de țară de mai mult de o vamă. Românii din Ucraina sunt al treilea grup etnic (după ucraineni și ruși) și au un număr de peste 400.000 de persoane din populația Ucrainei, potrivit recensământului populației din 2001. Îi găsești în regiunile Cernăuți, Odesa și Transcarpatia, Mîkolaiv și Kirovohrad, potrivit datelor oficiale.

Frumușica Veche încă mai are o școala românească

Anul acesta am ajuns la Odesa, unde am realizat o primă acțiune la școala din Frumușica Veche, raionul Sărata. Am decis să facem ceva pentru românii de acolo. Împreună cu Liviu Iancu de la Eurocentrica am pornit o campanie de strângere de cărți și calculatoare pentru școlile din Ucraina, prima de acest fel de până acum. Am primit sprijinul mai multor companii românești, unor organizații neguvernamentale, senatorului Viorel Badea, deputatului de etnie română din Parlamentul Ucrainei, Grigore Timiș și susținerea unor oameni care au decis că vor să se implice auzind povestea românilor de lângă noi. Am dat zeci de mailuri și telefoane, pe unde întâlneam pe cineva vorbeam despre românii din Ucraina ca Ioan Botezătorul în pustie.13316923_954183931346343_4754945702140339289_o

Am primit cărți noi de la edituri din București, de la colegii de palier din clădirea de birouri unde lucram, de la prieteni și familie, de la oameni din alte orașe și din alte țări. Am strâns peste 2.000 de cărți, deși ne propusesem doar 1.000. Am strâns de la niște companii private aproape 40 de calculatoare și laptopuri, 5 monitoare, 2 videoproiectoare și o imprimantă. Toate sunt donații de la oameni care au văzut mesajul nostru pe Facebook sau care ne-au întâlnit. Campania ”Acces la educație – sprijin pentru școlile românești din Ucraina” a fost un exercițiu voluntar cu rezultate nesperate. Un exercițiu pornit de trei oameni și susținut de alte câteva zeci de români. Demersul de la Frumușica Veche a venit dintr-o mare nevoie a profesorilor de acolo de a păstra școala cu predare în limba română, o școală ce încă riscă transformarea într-una de limbă ucraineană. Profesoara Zinaida Pinteac a menținut fără prea mult ajutor sentimentul românesc și limba în acest sat. Am dus donațiile în Ucraina cu sprijinul unor oameni excepționali, nu a fost simplu, asta pentru că Frumușica Veche pare prea departe pentru autoritățile de la București.

Primul bust al unei personalități românești la Apșa de Mijloc

După vizita la Odesa am mers în Transcarpatia, unde am reușit poate cea mai importantă acțiune realizată vreodată în Maramureșul istoric, la Apșa de Mijloc. A fost făcut primul bust al unei personalități românești în localitate. Mihai Eminescu s-a născut chiar la Apșa de Mijloc din mâinile lui Claudiu Parotă, cu implicarea directă și din dorința lui Sergiu Dan, fiu al satului, mutat la București de mulți ani. Claudiu Parotă a acceptat să meargă zece zile în Ucraina să modeleze din lut acest bust. A fost un test pentru noi toți. Cu o zi înainte de ceremonie ne-am pornit cu trenul de la București către Sighet. Pe lângă bagajele cu haine aveam niște sacoșe mari în care căram un calculator echipat cu tot ce trebuie, cărți și un alt monitor pentru Euroclubul școlii românești din Apșa de Mijloc. După 14 ore de drum am ajuns la vama Sighet, aveam mâinile înroșite de la atâta greutate și ochii împăienjeniți de nesomn. Am scos pașapoartele și am trecut granița la pas către românii din Ucraina. Podul din lemn peste Tisa avea asfaltul peticit, mașinile treceau una câte una pentru că nu aveau loc, norocoși erau cei pe jos sau cu bicicleta. Mi-a fost rușine că România nu are un punct vamal cum trebuie la granița Uniunii Europene. Păcat.13474995_1057706010982610_976330875526358880_o
La școala din Apșa de Mijloc, bustul lui Eminescu era acoperit de o pânză albă din satin și legată cu un tricolor. Copilași îmbrăcați în costum maramureșean zburdau și chicoteau pe holuri, doamnele profesoare erau în cancelarie așteptau să vadă lucrarea bucureșteanului venit de bunăvoie din Capitală să modeleze poetul român. Când am văzut lucrarea, am simțit mulțumirea că am trecut testul în fața lor, mai ales în fața doamnei Anuța Dan, omul care a creat o mică Românie a elevilor apșeni. Bustul lui Eminescu de la Apșa de Mijloc este și o să fie un simbol al României pe care Asociația Convergențe Europene l-a dăruit românilor de acolo. Ne-am întors la București după nici 24 de ore petrecute în Ucraina, de data aceasta cu mâncare la pachet dăruită de doamna directoare Elena Șovac și cu o satisfacție că am mai reușit un lucru bun pentru românii despre care noi în România nu vorbim prea mult. Ei supraviețuiesc, cu greu, dar supraviețuiesc.13422377_1057052237714654_6021562615189312345_o

Întrebare

Dacă trei oameni la un semn au deschis calea și ochii unor români să se implice și să facă ceva pentru ceilalți semeni aflați departe de țară fără voia lor… de ce autoritățile nu pot face mai mult? Să-mi răspundă Departamentul Românilor de Pretutindeni, Ministerul de Externe și toate celelalte instituții care finanțează proiecte, acelea care încep și nu se mai termină.
Noi am reușit să facem acest exercițiu de bine, autoritățile reușesc să facă doar promisiuni și fotografii în vizitele rare pe care le fac în comunitățile istorice. Le voi aminti unora că ”nu se poate” este o afirmație pe care noi și mulți alții am demontat-o foarte ușor prin ceea ce facem de câțiva ani. Urmează donația de carte și calculatoare pe care o vom face în regiunea Cernăuți. Acolo avem un sprijin și o deschidere foarte mare din partea Consulatului General al României, nu degeaba se spune că omul sfințește locul.

Autor: Liliana Simionescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *