Nik Bärstch&Sha la prima ediție Jazz in Church

Mă așez în scaun. Lumina se stinge, timpul se oprește. Un sunet simplu de pian începe să se joace în jurul meu, clarinetul vine ușor din urmă și îl acompaniază. Sala vibrează și printre note liniștea face muzica. Amestecul ăsta de sunete și liniște mă anesteziaza într-o secundă. Inima îmi bate la fiecare atingere a claviaturii pianului, respir odată cu fiecare suflu al clarinetului care sclipește sub lumina refectoarelor. Am trăit o ora infinită printre alte lumi și alte universuri și m-am transformat în altceva… Așa a fost când i-am auzit prima dată pe Nik Bärtsch și pe Sha la Etno Jazz Festival la Chișinău. Anul trecut nu am reusit să ajung la concertul lor de la București pentru că pribegeam spre est prin Crimeea. Anul ăsta ei aphotou revenit în țară și nu i-am putut rata din nou. Nik&Sha au cântat la Green Hours 2 înainte de festivalul Jazz in Church. În incinta stadionului Dinamo, prin bezna și haite de câini am reușit cu greu să descopăr locul unde spiritul Green Hours se zbate să existe. Un spațiu mic, cu mese de toate felurile, tabureți și perne în loc de scaune și un bar parcă improvizat. Cu toate astea, mulți iubitori de jazz și de “green hours” au venit să îi asculte pe cei doi. Localul era ca o sufragerie mare plină de prieteni, înghesuiți pe jos, printre mese, pe la colțuri, toți însetați de un strop de muzică bună. Reîntâlnirea cu cei doi a fost excepțională… ghemuită pe o pernuță lângă scenă am putut simți fiecare vibrație a pianului și fiecare sunet al clarinetului. Priveam de jos, de lângă scenă mișcările mâinilor pe claviatură și expresivitatea cu care Nik conducea concertul. Ne-am putut bucura de o incursiune într-unul dintre modulele lui Nik, mai exact Llyria.

Întâlnirea cu muzica celor doi nu s-a încheiat aici pentru că prima zi de festival Jazz in Church a fost un regal. Acustica sălii și spațiul neobișnuit pentru un concert de jazz au transformat muzica în ceea ce este… sunetul dinvinității. Ploaia torențială de afară nu i-a oprit pe bucureșteni să ajungă la concertul de la Biserica Lutherană. După un intro interesant și neobișnuit de orgă bisericească, sax și flaut cu pianistul Mircea Tiberian și saxofonistul Liviu Butoi, seara a continuat cu o premieră a lui Nik Bärtsch. Nik la pian, Sha la clarinet bass, Mats Eser la marimba și o orchestră de coarde din România au interpretat Two Three, o piesă pentru o orchestră de coarde, pian, bas clarinet și percuție. Îmbrăcat în kimono negru, Nik Bärtsch a avut de această dată și rolul de dirijor. Orchestra cânta chiar în fața icoanei aurii a Mântuitorului care privea de sus tot spectacolul. La fiecare notă, la fiecare mișcare a mâinii, la fiecare suflu și sunet de vioara ori de marimba, sala era însetată, într-o așteptare infinită pentru finalul poveștii pe care muzicienii au început-o. Samuraiul așezat în fața pianului mânuia cu precizie sabia imaginară ce împărțea și despărțea sunetele perfect. Finalul a fost ca o eliberare magică, cu multe aplauze care răsunau în ecouri și se loveau de vitraliile colorate ale Bisericii Lutherane. 602025_438391449580739_1083510510_n

Biografie

Nik Bärtsch este pianist și compozitor. Din 1997 este lider al grupului Mobile din care fac parte Kaspar Rast, Mats Eser și Sha. Nik a pus bazele trupei Ronin, un quartet zen-funk, proiect început în 2001 împreună cu Kaspar Rast, Thomy Jordi (până 2011 Björn Meyer) și Sha. Între 2002 – 2012 din grup a făcut parte și Andi Pupato. Proiectul Ronin este compoziție de elemente jazz, funk, muzica clasică sau muzică ritualică japoneză, Nik Bärtsch este inventatorul unui stil original denumit chiar de el Zen Funk.

Autor: Liliana Simionescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *