Schwarz şi cernelurile lui negre

Zeci de ace străpung pielea. Cerneala inundă şi lasă umbre pe suprafaţa înroşită ce arde de durere. Zzzzzz, zzzzz, zzzzz, motorul maşinii de tatuat zumzăie continuu. Centrimetri întregi sunt acoperiţi de cerneală, de forme şi jocuri de negru cu nuanţe de gri. Tabloul e aproape terminat, doar că în loc de pânză şi şevalet, artistul lucrează pe oameni. Îl găsesc la lucru. Era la standul cu numărul unu de la convenţia de tattoo de la Bucureşti. Îmi era împosibil să îl ratez pentru că standul lui e foarte minimalist faţă de restul. Pe un perete avea lipită o hârtie A4 pe care era scris cu pixul “Schwarz”. Niciun afiş, nicio reclamă, doar un geamantan aşezat lângă două mese pline de scule, soluţii şi cerneluri negre. Abia mai târziu aveam să aflu că artistul cu care stabilisem întâlnirea era un fel de „tătic” printre tatuatorii din România.

Schwarz: “Noi devenim artişti prin oameni”

E un bărbat bine făcut. E chel, are sprâncenele arcuite şi ochii de culoare închisă, iar din barbă îi răsar câteva fire albe. De sub mănuşile negre de cauciuc încep să urce pe braţe câteva desene pierdute în timp şi decolorate de vreme. E îmbrăcat lejer în blugi şi într-un tricou negru imprimat cu un craniu alb acoperit de vulturi.P1240118

Schwarz face meseria de artist tatuator de mai bine de 18 ani. Are 36 de ani, e sudist născut în Craiova. A studiat Liceul de Artă Marin Sorescu, unde a învăţat să simtă desenul, să creeze, să reproducă imagini folosind cărbunele. Spune despre el că nu simte culoarea. Are o tehnică de desen aparte şi nu trebuie să îi cunoşti lucrările ca să observi cât de diferit desenează faţă de alţi tatuatori.

P1240119Negrul şi nuanţele de gri… astea sunt culorile lui Schwarz. El tatuează cu acele ca şi cum ar desena cu creionul. Liniile fine şi extrem de subţiri conturează perfect formele pe care le imprimă în piele. Umbrele şi accentele fac din tatuajele lui opere perfecte. Desenele astea nu trăiesc mai mult de o viaţă de om. Sunt opere ce mor şi se pierd odată cu purtătorul. Sunt parte din om şi povestea lui. Deşi îşi cunoaşte valoarea, Schwarz e destul de modest când vorbeşte despre arta lui. “Ce fac eu este foto-realism. Fac reproduceri şi îmi place să lucrez pe portret, îmi plac mult feţele umane. Îţi spun sincer că eu tot timpul învăţ. Orice tatuaj pe care îl fac dacă mă uit la el după o săptămână îmi dau sema câte greşeli am făcut, dar pe astea led numai eu. Dacă te gândeşti să faci chestia asta ca să faci bani, eşti pierdut. Începi să devii limitat şi nu te mai numeşti artist, ci chiciurist. Din punctul meu de vedere, arta se face din pasiune şi chiar dacă banul este o motivaţie, el nu trebuie să fie pus pe prim plan. Cel puţin eu aşa fac. Noi devenim artişti prin oameni, mă înţelegi…”, îmi explică tatuatorul în timp ce lucra pe piciorul unui prieten un desen pe care l-a început undeva prin februarie.

Desktop

De la improvizaţii homemade la artă imprimată pe piele

Schwarz povesteşte cum a început să tatueze la Craiova cu nişte ustensile făcute de el din motoraşe de casetofon, ace de cusut şi ace făcute din coardă de chitară. Îmi spune râzând că pe vremea lui, prin anii ‘90 se învăţa meserie cu improvizaţii “homemade”, iar desenele se făceau cu pixul pe piele. Lipsa de materiale l-a şi făcut să plece prin alte ţări. A stat o perioadă în Marea Britanie, iar acum bate tatuaje în Helsinky, unde lucrează într-un studio cu un prieten bun. “În România, oamenii nu ştiu să ceară tatuaje, oamenii de aici copiază şi îţi spun fă-mi asta. Nu se pune problema de custom work, nu se problema să lase şi artistul să vină cu ceva în plus. Nu există o educaţie în sensul ăsta. Asta este vina tatuatorilor, nu a publicului. Ei nu au puterea de a refuza mizerii, întelegi? Pentru că un om atât timp cât intra într-un studio, habar nu are că tu esti varză şi nu ştii să desenezi. El îţi dă încrederea, îţi spune că vrea o oală de fasole pe el… şi tu o faci. Asta nu e artă”, îmi explică Schwarz hibele tatuatorilor români.

Pentru că a studiat desenul şi a avut talent pentru portretistică, Schwarz îşi aminteşte cum a învăţat desenul de la nişte profesori mişto din liceu. “Mă inspir şi îmi place să reproduc lucrările lui Caravaggio, Michelangelo sau Bernini pe care îl ador, îl ador. Mamă, mamă, nu am cuvinte… P1240113încerc să combin stilul lor în tatuajele mele”, continuă zâmbind tatuatorul în timp ce face un gest relaxat şi îşi mângâie barba uşor încărunţită. Şi în arta tatuajului black and grey, a avut câţiva oameni care l-au influenţat cum ar fi Bob Tyrrel, Paul Booth ori Tom Renshaw. Pe unii dintre ei i-a şi întâlnit la convenţiile la care a participat. Schwarz este unul dintre pionierii fenomenului tattoo în România care continuă să se perfecţioneze în desenul black and grey pe piele. Dă tot ce are ai bun din el în fiecare tatuaj şi îşi permite luxul să refuze clienţi, doar pentru că spune el “performanţa o faci concentrat, numai prin studiu şi dedicare”.

După mai bine de patru ore de pictat cu cerneluri negre în piele, de sub mănuşile de cauciuc negru zăresc tatuajul pe piciorul îndurerat al prietenului său. E o expresie artistică unică, e Schwarz şi cerneala lui neagră…

Autor: Liliana Simionescu

Foto: Liliana, Schwarz

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *