Destinatarul secret știe tot. El e cealaltă parte din mine care vrând-nevrând îmi citește istoria. Mă iubește. Se iubește pe sine. De ani buni primește scrisorile sigilate și pline cu gânduri, trăiri și pasiuni. Destinatarul secret îmi răspunde rar cu câte o scrisoare. Îmi scrie din când în când ca să știu că e acolo.

I-am scris mii de cuvinte, milioane de litere ce și-au lăsat amprenta într-un timp virtual, inexistent. I-am scris povești de iubire, visuri, gânduri, dureri, fericiri, frici, dorințe și inutile trăiri. Destinatarul le-a citit, le-a înțeles, m-a cunoscut. El se află închis într-o închisoare de sticlă de unde respiră aerul rarefiat al libertății prin cuvintele mele, așa supraviețuieste. În timp, grămezile de cuvinte au început să tapeteze mintea destinatarului, să o umple cu o viață diferită de a lui. O viață în care el poate să fie o singură dată

liber.

Destinatarul secret trăiește prin libertatea mea. El a retrăit totul citind lucruri pe care tot el le-a experimentat în secunde pline de emoții, de dragoste și pasiune, de nimic si de frumos, de nebunie și extaz, adrenalină și neliniște, de eliberare și curaj… Toate astea l-au creat pe el, cel care primește scrisorile unui expeditor care a învățat să scrie o poveste nouă și irepetabilă.

Scrisorile cu destinatar secret înseamnă

iubire.