Hârtoape la fiecare pas, gropi ca după bombardamente pe drumuri, case cu turnulețe puțin mai elegante ca la Sintești, lumini stinse, biserici noi cu acoperișuri poleite. Cam așa arăta peisajul după ce am trecut granița României în Ucraina. Drumul până la Cernăuți e presărat cu case noi construite, nimic neobișnuit pentru regiunea de graniță, unde oamenii sunt mai înstăriți. Cernăuțiul e la fel de liniștit ca anul trecut, aici războiul cu Rusia are alte valențe. Îți dai seama de situația din țară doar din vopselele galben-albastre care se găsesc excesiv pe ficare stâlp, pe fiecare bancă, pe fiecare coș de gunoi. În centrul orașului monumentul dedicat celor căzuți în est e plin de flori, fotografiile tinerilor decedați sunt lipite pe un panou improvizat, nimic mai mult.

Mașina poștei, ambulanța, autobuzele, mașinile Lada sunt în contrast total cu jeep-urile 4×4 pe care le vezi pe străzile prost pietruite ale Cernăuțiului. Mai nou, pe lângă buticurile obișnuite la care găsești din abundență conserve de pește, pâine neagră, diverse sortimente de pește uscat și vodka, în Cernăuți sunt acum și supermarketuri bine puse la punct. În supermarketul DEPOT găsești de toate, mai puțin clienții. Grivna e îngenunchiată de război. A scăzut aproape la jumătate din 2013, când în Kiev au început protestele, și a scăzut dramatic odată cu începutul conflictului direct între Rusia și Ucraina. Cu un leu românesc poți cumpăra 5,44 grivne, iar cu un euro poți cumpăra 24,33 grivne. Salariile sunt mai puțin de 80 de dolari pe lună. Țara se zbate cu probelemele economice cauzate de acest conflict. Micii producători încearcă să intre pe alte piețe pentru că spre est relațiile s-au blocat.

L-am întalnit în Cernăuți pe Oleg. La 31 de ani deține o mică fabrică de rochii de mireasă, cu aproape 30 de angajați. Exportă în Brazilia, Grecia, Polonia și Letonia. Rochiile lor sunt cusute de mână și au aceleași prețuri ca produsele aduse din China. Chinezii sunt principalii lor competitori pentru ca aduc produse făcute la normă și foarte ieftine. Deși calitativ sunt mult mai bune rochiile făcute la Cernăuți, Oleg e nevoit să le vândă la prețuri mici. Exporturile către Rusia s-au sistat iar acum își propune să intre pe piețe din Europa.

”Pentru că situația este astfel intenționez să merg către piețele din Europa. România ar fi prima noastră alegere pentru că este și foarte aproape. Sperăm să putem vine în țările de lângă noi. Trebuie să găsim soluții să supraviețuim”, spune Oleg deținătorul fabricii de rochii Innocentia.

 Războiul invizibil al Ucrainei

Din Cernăuți am pornit cu mașina spre Lviv. 270 de kilometri în 4 și jumătate, atât trebuiea să facem în mod normal dintr-un loc în altul. Am făcut 7 ore și jumătate din cauza drumurilor foarte proaste. Războuiul nu a ajuns în vest, dar drumurile arată ca după bombardamente. Este așa de ani de zile și nimeni nu face nimic, autoritățile locale sunt parcă de capul lor în privința infrastructurii.

Drapelele galben-albastre sunt însoțite aici de cele cu roșu și negru, steagul naționaliștilor ucraineni (Ukrayins’ka Povstans’ka Armiya 1942 – 1949) care au luptat în al Doilea Război Mondial împotriva Armatei Roșii. Cozile mari de la ușile bisericilor, curțile pline cu enoriași arată că țara este foarte legată de biserica ortodoxă. Vei găsi în satele lor drumuri proaste, fără electricitate stradală, dar cu biserici mari, poleite în auriu și recent vopsite.

În comunele și orașele prin care am trecut am găsit aceleași lucruri care amintesc de războiul din Est. În fiecare piața publică sunt panouri cu tineri morți într-o luptă fără sens pentru noi cei din afara ei. Corturile pentru strângeri de fonduri sunt adevărate altare de comemorare. În stațiile de autobuz vezi soldați cu ranița în spate, sunt tineri îmbrăcați în haine militare și cu bocanci greoi în picioare. Asta însemnă războiul din țara de lângă noi, conflictul secolului XXI e mult mai vizual și mai ușor de atins, chiar dacă el se întâmplă la distanță de noi și de ei, cei din Ucraina.

În Piața Centrală din Lviv vreo douăzeci de oameni erau adunați în fața unui manechin cu fața lui Vladimir Putin. Doritorii erau invitați să îl lovească pe ”tiran”, apoi să doneze ceva bănuți pentru soldații de pe front. O adolescentă, se pregătește, face o încercare eșuată, abia îl lovește. A doua oară se încordează și lovește puternic în manechinul care îi aștepta rânjind pumnii. Toată lumea o aplaudă pentru forța ei!

Alți tineri, mai musculoși, mai furioși loveau așa de puternic manechinul că îl dădeau de pământ. Nici măcar Putin nu ar fi rezistat la o asemenea furie. Războiul vinde bine în Ucraina. Drapele, hârtie igienică imprimată cu fața lui Putin, tot felul de eșarfe și obiecte cu tentă naționalistă se găsesc de cumpărat la preț de doar câteva grivne.

Potrivit ONU, din aprilie 2014, în estul Ucrainei au murit peste 6.400 de persoane, iar peste 15.000 au fost rănite. Orașele din Est sunt în continuare teren de luptă în acest război de graniță. Potrivit organizației ”Cargo-200 Ucraina-Rusia”, care monitorizează numărul de decese înregistrate de soldați ruși din Ucraina, în opt luni de război, numărul militarilor ruși morți în Donbas este deaproape 4.700, în timp ce Ucraina a pierdut peste 1.700 de soldați.

UPDATE: Camaradul meu de drum a ajuns la spitalul central din Kiev. Jurnalistul Sergiu Dan îmi spune că aici sunt internați peste 1.000 de militari răniți în război. Într-unul dintre saloanele dedicate ”eroilor războiului” a întâlnit tineri mutilați, fără mâini, fără un picior, confuzi. Unii dintre ei păreau că și-au pierdut mințile. Din respect, Sergiu nu a fotografiat salonul, însă mi-a trimis o poză cu o cameră din spital dedicată victimelor războiului.

 Țara de lângă noi e în război…

Autor: Liliana Simionescu

Foto: Liliana Simionescu și Sergiu Dan