Duminică s-a încheiat la București festivalul de film documentar One World România după o săptămână de vizionat la foc continuu filme și documentare dedicate drepturilor omului. Vineri am fost la documentarul “Fortăreața” realizat de Klára Tasovská și Lukáš Kokeš în Transnistria, regiune din Republica Moldova, situată pe malul stâng al Nistrului de doar 4.200 km pătrați în care își duc existența 550.000 de oameni, moldoveni, ucraineni și ruși. Filmul a primit premiul “Czech Joy” pentru cel mai bun documentar ceh la Festivalul Internațional de Film Documentar Jihlava din Cehia în 2012. Documentarul arată o partea a realității din regiunea separatistă Transnistria, o lume minusculă însă autosuficientă pentru locuitorii ei. Sunt prezentate câteva povești din viață cotidiană a locuitorilor din așa-zisa “Republică Moldovenească Nistreană”, spațiu nerecunoscut de nicio altă țară ca fiind stat de drept.

“Când am ajuns acolo era ca și cum m-aș fi întors în timp“

La vizionarea filmului a fost prezent și unul dintre regizori. Lukáš Kokeš mi-a povestit cum a ajuns în Transnistria și cât de complicat a fost să filmeze, având în vedere ca orice filmare se face numai cu aprobare. “Când am ajuns acolo era ca și cum m-aș fi întors în timp, în Cehoslovacia în anii ’70-’80 pentru că atunci și noi eram sub influență sovietică. La un moment dat prin oraș am văzut un Hummer roz, o mașină foarte scumpă și ne-am întrebat ce se întamplă cu locul ăsta? Este într-adevăr ca o mică Uniune Sovietică cum e denumită în presa din Vest? Acest contrast ne-a făcut să ne punem și mai multe întrebări” spune Lukáš Kokeš.

Pentru a filma documentarul cei doi studenți au mers în Transnistria în perioade diferite, timp de aproape trei luni. Au filmat la începutul și în timpul campaniei electorale, iar ultima vizită a fost în timpul alegerilor când Sevciuk a câștigat scrutinul, Smirnov clasându-se pe locul trei spre uimirea tuturor. “Am mers ca turiști. Cel mai complicat a fost să filmăm acolo pentru că ai nevoie de un permis, o acreditare specială pentru a filma. La acel moment noi am filmat ilegal, din acest motiv filmul nu poate fi catalogat ca fiind un reportaj sau o analiză concretă a situației de acolo. Am fost doar doi, eu și Klára și am folosit echipamente mici, un aparat foto Cannon 7D cu care am putut să filmez, iar Klara a folosit un mic reportofon pentru partea audio. Nu am folosit microfoane ori alte aparate. Cu toate astea filmul a fost un succes. Am câștigat un premiu în Cehia, apoi a mers la Festivalul de filme documentare de la Copenhaga, apoi la Helsinki, din nou la Praga, acum la București, săptămâna viitoare în Germania… nu ne-am așteptat să ajunga la atâtea festivaluri” spune Lukáš Kokeš unul dintre regizorii filmului “Fortăreața”.

Filmul arată o lume căreia în 2011 i s-a decis din nou parcursul la Moscova prin eliminarea lui Igor Smirnov după 20 de ani de conducere și venirea lui Evgheni Sevciuk. Situația însă nu s-a schimbat, iar toate așteptările occidentului de reluarea nogocierilor sub formatul 5+2 (Rusia, Ucraina, OSCE, Statele Unite, Uniunea Europeană, Chișinau, Tiraspol) au rămas doar speranțe deșarte. Rusia continuă să susțină financiar acest teritoriu, corupția traficul de droguri și carne vie rămân realități despre care nimeni nu vorbește în presă de la Tiraspol care arată o altă lume fardată în culorile unei democrații inexistente care schimbă și modifică percepția oamenilor asupra realității. Unii protagoniști ai filmului afirmau cu credință că pentru ei Transnistria este “Raiul pe pământ”.

Transnistria o chestiune sensibilă

Prezent la dezbatere a fost și Ambasadorul Republicii Moldova, Iurie Reniță. Domnia sa a mărturisit cum vizionarea acestui film l-a făcut să se întoarcă în urma cu 30-40 de ani când KGB și securitatea își făceau simțită prezenta puternic în est. L-am întrebat însă pe ambasador cât de importantă este o dezbatere în România pe acest subiect. “Situația din Transnistria este una dramatică prin metodele care sunt utilizate acolo și experimentele care se fac. Populația de acolo se afla sub o presiune mediatică incredibilă, într-o permanentă dezinformare în care agresorul principal este în continuare Republica Moldova. Am afirmat că pentru mine este foarte greu să accept termenul de conflict transnistrean fiindcă nu este un conflict… este o chestiune care urmează a fi rezolvată. De aceea e bine să se cunoască realitățile și să se conștientizeze și aici la București că e o chestiune mult mai complexă și mult mai dificilă decât ar părea la prima vedere. De multe ori am fost întrebat de ce Bucureștiul nu se implică? Vedeți că sunt și aici sensibilități și trebuie să fim conștienți de ele. România se poate implica excelent de bine prin intermediul organismelor internaționale fie că e vorba de OSCE ori Uniunea Europeană, Națiunile Unite și alte structuri regionale. O implicare directă de moment încă este foarte sensibilă în virtutea mai multor factori. Îmi doresc mult ca Uniunea Europena, SUA și OSCE să devina mult mai active în cadrul mecanismului 5+2 pentru că în mare parte de ei depinde soluționarea chestiunii transnistrene, de capacitatea lor de a influența Rusia” spune ambasadorul Iurie Reniță.

Regiunea separatistă Transnistria

Apariția teritoriului separatist Transnistria în 1988-1990 a fost un rezultat al temerii populației slave că va fi românizată. În 1990, populația a votat pentru independența regiunii, după care au avut loc ciocniri între separatiști și Republica Moldova. Doi ani mai târziu, Armata a 14-a sovietică a intervenit de partea separatiștilor. În acea perioadă, forțele separatiste erau alarmate de o eventuală unire a Republicii Moldova cu România. Ostilitățile s-au încheiat la 21 iulie 1992, când a fost semnat un acord de încetare a focului. În timp negocierile oficiale pentru retragerea trupelor rusești nu au ajuns să se finalizeze. În 2011, după o pauză de șase ani au fost reluate negocierile în formatul 5+2, adică o formulă din care fac parte Rusia, Ucraina, OSCE, Statele Unite, Uniunea Europeană, Chișinău și Tiraspol. Pe Nistru sunt staționați 1.200 de militari ai Federației Ruse. Republica Moldova a cerut în repetate rânduri modificarea componenței misiunii de menținere a păcii de la Nistru, însă Tiraspolul continuă să se opună. În prezent, negocierile continuă fără a se ajunge la un consens. Ultima rundă de negocieri a avut loc la 18 Februarie 2013 în orașul ucrainean Lvov.

Autor: Liliana Simionescu