Un tehnocrat al românilor de pretutindeni

“Am trăit fiecare clipă şi pot spune că toţi îmi sunt ca şi fraţii, o familie mare e puţin spus. Vin din Bantul Sârbesc, 40 de km de la Vârşeţ, satul Sânt Mihai şi vreau să spun că satul meu este cel mai mare sat pur românesc din Banatul Sârbesc. Este o experienţă foarte frumoasă, bună, plină de bogăţii duhovniceşti pentru că noi românii suntem cu toţii fraţi, fie că suntem din Serbia, Basarabia, Ucraina… români de pretutindeni, acelaşi sânge curge prin venele tuturor”, asta îmi spunea în august 2011, tânărul Emanuel Veveriţă din Serbia, care ajunsese prima dată în România în cadrul unei tabere organizate de Departametutul Românilor de Pretutindeni. La cinci ani distanţă de la acel reportaj pe care l-am realizat pentru RFI, am avut şansa să îl întâlnesc pe omul care a iniţiat proiectul de tabere prin care mii de copii ai românilor din afara graniţelor, din Australia până la Cahul, au ajuns să îşi cunoască ţara. Un comunicat de presă despre un proiect m-a făcut să bat la uşile Casei Poporului în căutare unui senator care ar fi trebuit să fie şi el în vacanţa parlamentară, dar care tocmai îşi făcea bagajul să plece la comunitatea românească din Ucraina, apoi în Găgăuzia şi tot mai departe. Am găsit Parlamentul României aproape gol, cu luminile stinse pe holuri şi nişte muncitori care reparau de zor scările tocite ale Senatului.

De vorbă cu un senator asediat de cărţi…

„Cine uită, nu merită”, o iniţiativă pentru îngrijirea şi curăţarea monumentelor româneşti din afara ţării, a fost proiectul care m-a adus la Parlament în faţa senatorului Viorel Badea, vicepreşedintele Comisiei penru românii de pretutindeni din Senat. O doamnă amabilă m-a condus prin cotloanele pustii până am ajuns la la biroul senatorului. La prima vedere am crezut că am nimerit în plină mutare a biroului sau într-un spaţiu unde se depozitau lucruri. Era plin de cutii. Pe birouri, pe sub mese, pe scaune, cutiile de carton năpădeau spaţiul în care senatorul se presupunea că trebuia să lucreze. Până la sosirea domnului, mi-am permis să mă ridic de pe scaunul pe care stăteam şi să studiez etichetele cutiilor. Aşa am aflat că în cutiile de carton se aflau cărţi.

download

La scurt timp a sosit şi senatorul, era tot un zâmbet, într-o cămaşă în carouri cu mâneci scurte şi cu o ceaşcă de cafea în mână. Relaxarea cu care s-a prezentat mi-a dat de înţeles că şi demnitarii par altfel de oameni când renunţă la cravată şi costum. L-am întrebat pe domnul senator, de ce avea atâtea cutii cu cărţi?

„Este o campanie pe care am iniţiat-o acum câteva luni în Parlamentul României, le-am solicitat colegilor mei parlamentari să doneze câteva cărţi pentru şcolile româneşti din Găgăuzia. Mulţi dintre ei s-au activat şi au adus cărţi, au fost şi câţiva care nu au adus, dar proabil că din lipsă de timp nu au făcut-o… Acestea sunt cărţi de la ei, de la câteva asociaţii, de la diverse persoane şi nu sunt numai acestea. Vorbim de câteva mii de cărţi pe care le vom dona la Liceul Mihai Eminescu de acolo şi la universitate. Îmi doresc ca românii din această regiune a Republicii Moldova să aibă acces la o carte în limba română. O parte dintre ele sunt manuale şcolare, cărţi de beletristică, cărţi de specialitate pentru universitate. Aceste cărţi sunt donate de Comisia românilor de pretutindeni. Este prima dată când o comisie din Parlamentul României merge în Găgăuzia. Memembrii din comisie sunt extraordinari, indiferent din ce partid sunt, toţi au vibrat la proiectele pe care le-am propus în interesul românilor de pretutindeni”, mi-a explicat domnul Viorel Badea.

După ce am aflat misterul cutiilor din birou m-am întors la proiectul de la Cernăuţi pentru că am vrut să înţeleg de ce acest domn vrea să facă curăţenie la monumentele româneşti. Asta, şi pentru că ultima dată când am văzut Casa lui Aron Pumnul era într-o mizerie şi o neglijare de nedescris, plină de bălării şi păianjeni.

„Am hotărât să începem de la Cernăuţi pentru că acolo este o chestiune care trenează de mult timp, Casa Memorială Mihai Eminescu şi Cimitirul Central din Cernăuţi, au fost foarte mult timp ignorate, lăsate de izbelişte. Noi, vom merge acolo cu o echipă de tineri din România şi din Basarabia, o parte vor fi şi din Cernăuţi, cu care vom face curăţenie, vom repara ce putem, cât putem la casa lui Aron Pumnul, iar la cimitir vom curăţa mormintele eroilor noştri de acolo. În aceste câteva zile vom da practic un semnal atât cetăţenilor din cele trei state în care există români, cât şi autorităţilor din România, Ucraina şi Republica Moldova, spunându-le că aceste locuri sfinte trebuie tratate cu cea mai mare demnitate posibilă. Pe viitor, voi fi foarte încântat dacă voi avea alături de mine şi alţi oameni politici pentru că vreau să îi fac să înţeleagă pe ceilalţi cetăţeni că nu există nicio diferenţă între omul politic şi simplul cetăţean atunci când trebuie să ne cinstim trecutul.”

Românii de pretutindeni, consensul dintre partide

Dacă în vacanţa parlamentară domnul Badea face curăţenie prin comunităţi, participă la dezbateri în zone sensibile din Republica Moldova, strânge cărţi pentru şcolile din Găgăuzia, ei bine, în timpul anului iniţiază legi împreună cu ceilalţi colegi din comisie, care indiferent de partid şi doctrine se pare că ajung la pace şi susţin interesele românilor din afară. Un exemplu este modificarea legii cetăţeniei prin care şi românii din regiunile istorice pot avea dreptul să primescă cetăţenia română.

„Din fericire în Comisie nu se face politica partidelor, ci politica României. Aici, reuşim să ne armonizăm foarte bine şi rezultatele s-au văzut inclusiv la unele proiecte la care poate nu au avut binecuvântarea partidelor, dar au avut aviz favorabil în unaimitate la comisie. Un exemplu este legea dobândirii cetăţeniei române de către românii din celelalte state decât Republica Moldova. Sperăm ca în sesiunea următoare să primim aviz favorabil şi votul penului din Camera Deputaţilor, care este cameră decizională.”

Viorel Badea in Parlamentul European

Specializarea: „românii de pretutindeni”

Viorel Badea este senator în Parlamentul României din 2008 şi vicepreşedinte în Comisia Românilor de Pretutindeni din Senat. Din 1991, el a activat în diverse formule şi în diferite instituţii care au servit interesele românilor din afara ţării. Când nu merge în comunităţile istorice vizitează diaspora din Italia, Spania sau Marea Britanie. Face asta de aşa de mult timp că nici nu se mai consideră politician, ci un tehnocrat specializat „în românii de pretutindeni”. L-am întrebat cum văd românii din diaspora şi din regiunile istorice prezenţa unui parlamentar în comunităţile lor?

În 1994, făcea parte din grupul de tineri care au făcut ”Drumul Crucii” de la Chişinău la Bucureşti, mai târziu a fost cel care s-a implicat direct în crearea departamentului care se ocupa de români din afara ţării. În 1999, a iniţiat proiectul taberelor ARC, unde mii de tineri au avut acces la ceea ce înseamnă România. Nu i-am spus senatorului că acum câţiva ani am văzut şi am scris despre cât de mult înseamnă taberele ARC pentru copii din afara României, ci l-am lăsat să îmi confirme dacă ştie sau nu care este rezultatul. Ştia.

„Când am început programul ARC în 1999, copiii din Serbia erau speriaţi pentru că ei ştiau despre România numai lucruri negative. Când ajungeau aici şi vizitau Casa Poporului, Castelul Peleş sau când mergeau la mare le tremurau genunchii. Când se întorceau acasă făceau „revoluţie”, le explicau că în România e altfel, că nu e cum li se spusese, că le-a plăcut, că mai vor, că cei de aici vorbesc toţi ca ei, că un oraş întreg vorbea ca ei… Atunci am înţeles că e foarte important să le deschizi oamenilor orizontul oferindu-le informaţia corectă despre România”, spune senatorul Viorel Badea.

Am început acest text cu exemplul adolescentului Emanuel din Serbia pentru că povestea lui nu s-a terminat acolo. După prima lui tabără în România s-a hotărât să dea la Facultatea de Teologie din Timişoara. A plecat din Vârşeţ, Banatul Sârbesc să înveţe la Timişoara iar la cinci ani distanţă s-a căsătorit şi are un copil cetăţean român. Emanuel Veveriţă nu are încă o cetăţenie, deşi se trage dintr-un neam de români şi vorbeşte impecabil româneşte. Probabil că dacă legea cetăţeniei se va modifica, copiii românilor din regiunile istorice nu vor mai fi nevoiţi să intre în ţară cu paşaport sârbesc, ucrainean sau unguresc, ci vor avea drepturi depline de cetăţeni români.

Legea cetăţeniei, programul de tabere dedicat copiilor români din diaspora, construirea unui liceu, strângerea de cărţi româneşti, proiectul repatrierii românilor morţi peste hotare, stabilirea zilei limbii române, dar şi altele sunt lucruri pe care atât Executivul cât şi Legislatvul României trebuie să le facă în continuare pentru românii de peste graniţe. Proiectele acestea pot schimbă uneori destine şi îi pot aduce mai aproape de casă pe cei care sunt nevoiţi să stea departe de România.

Autor: Liliana Simionescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *